Sarcina pentru o femeie nu e doar un instinct de reproducere, o datorie față de soț, părinți, societate sau planetă. Este o metamorfoză pentru dezvăluirea femenității, o ocazie de maturitate psihologică, o etapă importantă pentru manifestarea întregului potențial femenin dăruit de natură și construit cap picioare cu cea mai bună precizie.

Deși îmi doream sarcina de mai mult timp, recunosc că oricum îmi era frică. Îmi era frică de schimbări, și în primul rând de faptul că organismul meu nu le va face față. Nu eram încrezută în el. Acum când privesc în spate îmi este rușine. Acest trup atâtea ori s-a vindecat singur pe el, m-a salvat de la boli nedorite, a putut prelucra și filtra o sumedenie de substanțe rele- mâncare nesănătoasă, alcool și gânduri toxice. Iar cele puține ori când a făcut-o cu un ritm mai lent, m-a făcut să-l cred slab și trădant pentru egoul meu omenesc. Am învățat de mici copii să mutăm responsabilitatea pe altcineva- te lovești de pat- batem patul, te întristezi pentru că nu-ți sunt realizate așteptările #multpreaînalte e vinovat soțul, ești bolnav- a scăzut imunitatea.

Păi și atunci TU ce faci? Nimic?
Cum nimic? Eu fac tot ce e bine. Ce e rău faci tu el,ea altcineva numai nu eu.

Mai sunt și vorbele celor din jur- Ești slabă, ești prea mică, te va lua vântul, probabil nu ai vitamine destule, un corp puternic are nevoie de grăsime, oare te îmbraci de la lumea copiilor? Asta e ceea ce auzeam eu.

Astăzi, cu orice ocazie îmi cer scuze și-i mulțumesc corpului meu pentru cât de puternic este, și cât de proastă am fost eu pentru că-i întorceam spatele, și mă supăram pe el atunci când vroia să-mi zică ceva.

Corpul nostru e mult mai puternic decât credem. E atât de flexibil și se adaptează atât de ușor noilor provocări, încât nici nu observăm asta. El știe ce să facă, trebuie doar să-l lăsăm liber, fără să-l controlăm sau să-l forțăm cu dubii și frici neîntemeiate.

Da sunt și momente mai grele, mai frustrante, care îți arată încă odată că nu totul depinde de tine, și că nu tu ești Dumnezeu pe pământ. Dar cine a zis că viața constă doar din zile însorite? Atunci când ești în armonie cu mintea ta, cu trupul tău, nu grăbești, nu te opui, toate vin de la sine. Viața e așa cum este. Ceea ce vi se pare mai neplăcut acum, e trecător și asta, și probabil că dacă ați rămâne fără, v-ați plânge și din acest motiv.

Trebuie să realizăm că universul ne aude. Iar în cazul sarcinii ne aude și bebelușul. Ceea ce gândești tu gândește și el, ceea ce simți tu simte și el. Hormonii și toate procesele fiziologice la fel sunt direct influențate de ceea ce se petrece în conștientul și subconștientul tău.

Nu putem fugi de emoțiile negative. Și nici nu trebuie. Ele tot au dreptul la existență, dar totuși care din ele au măcar o mini bază argumentată, și care sunt născute de egoul bolnav, de mintea dormitată și absentă de zi cu zi?

Cât e de adevărată zicala- o minte sănătoasă într-un corp sănătos.
E un drum lung. Dar se merită!

Astăzi trecem direct la practică!

Primul pas este să observați ce emoții și sentimente simțiți la moment. Care este poziția d-voastră în legătura cu situația creată.
Ele de obicei sunt patru:

1. “El m-a supărat pe mine, și eu sunt victima”
2. “Eu l-am supărat pe el, și eu sunt vinovată”
3. “Ambii suntem vinovați”
4. “Eu nu înțeleg ce se întâmplă și de ce el e supărat pe mine”(deși d-voastră înțelegeți foare bine motivul certei, vă simțiți mai confortabil în această poziție de “neștiință”).

Următorul pas este formularea scopului.
Puteți să începeți propoziția astfel ”Eu doresc să fie…” sau “Eu doresc ca relația noastră să...”

În ce constă acest pas important?

Deobicei egoul nostru, în urma unei certe cu cineva, dorește ca acel cineva să-și schimbe comportamentul. Dar asta e imposibil de realizat fără prezența voastră. Nu poți cu puterea gândului să faci ca persoana în cauză să-și schimbe comportamentul la comandă. Doar interacțiunea voastră poate produce schimbare în gânduri, decizii, reacții. Deci schimbarea începe cu “eu”. Doi oameni își pot schimba comportamentul, temperamentul doar împreună. E ca un dans. Tu faci un pas, el face un pas împreună cu tine. Dar pentru asta este nevoie de timp. Fiți pregătit pentru aceasta.

Următorul pas este conștientizarea blocurilor- ce ne oprește să facem pașii spre împăcarea. Ați înțeles că sunteți gata pentru aceasta dar mai sunt careva ezitări.
Sunt răspândite câteva blocuri.

1. Frica eșecului și refuzului. Probabil vă simțiți vulnerabil, și aveți gânduri că persoana vă poate refuza, și poate spune că nu mai dorește prezența voastră în viața sa. Pentru asta e bine să fim pregătiți. Gândiți-vă ce veți face în cazul unui refuz sau dacă lucrurile nu vor merge conform scenariul vostru. Cum veți reacționa. Ce veți răspunde. Fiți pregătit pentru necunoscut. De obicei frica scade când suntem pregătiți pentru aceasta.
2. Alegeți metoda exprimării- scrisoare, dialog vebal, mesaj, telefonie.
3. Pregătiți din timp ce ați dori să spuneți. Nu este nevoie să scrieți tot monologul. E bine să lăsăm loc pentru spontanietate, pentru cuvinte venite din suflet. Dar e recomandat să aveți careva idei, să știți cu care mesaj veniți la persoana cu care doriți să vă împăcați. Nu faceți pasul de împăcare doar de dragul pasului, și nu așteptați persoana să înceapă a vorbi.
4. Cum începem acest “speach”. Cu trăirile interlocutorului. Ar fi bine să aveți careva idei ce simte el în momentul de față. Pentru asta, e utilă tehnica scaunului gol, din terapia Gestalt. Deși această tehnică se practică mai des în prezența psihologului, ea totuși poate fi adaptată la utilizare individuală.
5. Tehnica scaunului gol: Așezați în fața d-voastră un scaun gol. Începeți să descrieți/proiectați imaginea persoanei cu care doriți să vă împăcați. Străduiți-vă să descrieți cât mai detaliat. Puteți nota în caiețel. Descrieți calitățile interioare și exterioare, pozitive și negative. Începeți să vorbiți cu proiectia creată. Puneți întrebări, spuneți ce vă doare, ce vă deranjează. La un moment dat, când simțiți că nu mai aveți ce adăuga, vă sculați și vă așezați pe scaunul gol, vă schimbați cu rolurile. Acum d-voastră aveți ocazia să vă priviți pe un alt scaun, să aveți o conversație - cu sine însuți - din punctul de vedere al unei persoane de pe scaunul gol. Acum puteți simți toate pretențiile și obiecțiile lui. De ce zic că puteți simți? Pentru că d-voastră și așa cunoașteți toate motivele supărării intelocuitorului. Știți ce nu-i place lui. Fixați aceste idei. Scopul d-voastră este să-i spuneți interlocuitoului că înțelegeți în ce constă “poblema”, că cunoașteți și acceptați toate pretențiile lui, și dreptul lui de a le avea. În așa fel persoana se simte liniștită pentru faptul că este înțeles, și că d-voastră îi stimați emoțiile. Această  tehnica se intersectează cu situația conflictelor(link) și cum să câștigi în ele. Întâi descrieți poziția lui, apoi poziția d-voastră, ce simțiți, ce gânduri aveți, apoi ajungeți la un compomis împreună.

Haideți să vedem un exemplu de astfel de dialog. Să zicem că doriți să vă împăcați cu soțul d-voastră:

• “Dragul meu, eu înțeleg că tu ești obosit, că eu deseori te mustrez, că sunt iritată, că nu sunt atât de dulce cu tine când tu ai nevoie etc. Iartă-mă că sunt deseori agresivă, rea, indispusă etc”.

Nu subestimați importanța scuzelor. Nu contează dacă ați făcut ceva rău intenționat sau nu. Scuzele scad intensitatea nervozității și stării încordate dintre persoane. Scuzele oferă drepul interlocutorului la emoțiilor proprii, arată că vă pare rău pentru disconfortul produs. O parte din oameni sunt ferm convinști că scuzele îi fac umiliți, le scade din demnitate, și din succes. Dar este total invers.

!!! Dacă veți începe să practicați scuzele în discuție cu soții, colegii, și mai ales copii, veți avea doar de câștigat. Veți crește atât comportamental cât și spiritual.

• După ce ați specificat totul ce simte soțul d-voastră în exemplul nostru, începeți să vorbiți despre ceea ce simțiți nemijlocit d-voastră: “Eu sunt așa de tristă când tu îmi acorzi puțină atenție, mă simt neiubită, singură, atunci când tu nu-mi telefonezi, vii târziu de la întâlniri etc. Îmi este atât de dor de tine, de noi, sunt geloasă, etc. Hai să încercăm să facem ceva împreună, să ajungem la un compromis, să facem un plan”.

Sunt persoane care întâlnesc dificultăți în exprimare, în conștientizarea propriilor emoții, și persoana cu care doriți să vă împăcați, poate fi una dintre ele. Cu ajutoul acestei metode, d-voastră îi ajutați să se simtă mai liber, și posibil să se identifice cu ceea ce ați spus, și astfel să-și înțeleagă mai bine emoțiile sale. În așa mod el va fi recunoscător și dispus să discute despre eventualele decizii împreună.

Un moment important este totuși motivul conflictelor, despărțirilor și neplăcerilor în relații. Să nu uităm că totul ce se întâmplă în viața noastră este într-un fel sau altul, atras de noi înșine. În cultura marocană este o expresie “Dacă pe mine m-au trădat odată, vinovat este trădătorul, dacă m-au înșelat a doua oară, vinovat sunt eu pentru că am permis.” În psihologie lucrurile stau și mai rigid. Dacă v-a trădat cineva, d-voastră singur ați atras asta în viața voastră, direct, sau indirect. Luați responsabilitatea în mâinile voastre. Dar această temă necesită a fi dezvoltată pe altă pagină.

Posibil vă puneți întrebarea ce e de făcut când persoana nu reacționează la inițiativa d-voastră de împăcare. Aici sunt mai multe situații posibile. Depinde atât de temperamentul persoanei, cât și de gravitatea confilctului. Persoana poate fi introvertă, puternic complexată, anxioasă. În acest caz, dacă ați încercat odată sau doua ori fără succes, spuneți clar că mai mult nu veți insista, și că pașii de împăcare îi revin persoanei atunci când va fi pregătită ea pentru asta. Este important să nu insistați prea mult, altfel se va crea o senzație de obsedare, și inconștiență. Încercați să puneți explicit, scurt, calm, fără dramă și tragedie.

Cât despre gravitatea conflicului, e posibil ca persoana într-adevăr să nu mai dorească să se împace cu d-voastră. Cât de neplăcut n-ar fi, dar soluția e aceeași. Nu insistați prea mult. Lăsați persoana să decidă pentru sine ce dorește să facă mai departe. Nu forțați nota. Mai bine să vă continuați drumul fără el, decât să fie lângă d-voastră împotriva voinței sale.

Pentru a ajunge la un compomis, nu uitați să respectați regula reflexului condiționat. Nu întăriți pozitiv faptele inacceptabile pentru d-voastră. Spune-ți clar care vor fi urmările în cazul repetării lor.
Acest moment este actual în orice domeniu- comunicarea cu copii, animalele, oamenii de zi cu zi. Străduiți-vă să vă țineți de cuvânt și să îndepliniți ceea ce ați spus.

Bibliografie

https://ro.yestherapyhelps.com/the-empty-chair-a-therapeutic-technique-of-gestalt-11447
http://yerkramas.org/article/135725/teoriya-i-praktika-geshtalt-terapii--texnika-pustogo-stula-
https://www.youtube.com/watch?v=m0waph8SEKI&list=PLvcGCX3G3LN4HuNg7hN24O2Yc-b11ca0o&index=3
https://en.wikipedia.org/wiki/Gestalt_psychology

Haideți să vorbim astăzi despre fricile noastre :).

Toți cunosc fobiile care apar în urma unei experiențe neplăcute. Acolo totul e clar. Creierul a memorizat emoția neplăcută și nu mai vrea să o trăiască din nou.

Dar ce știm despre fobiile care apar spontan, ca urmare a nimic, fără nici-un "ante factum"?

Imaginați-vă că omul are un conflict interior, o supărare pe cineva, o grijă, o idee neplăcută care-l macină deja de o lungă perioadă de timp. La un moment dat, bucățica ceea de creier în care e stocat acest conflict, nu mai poate face față, este supra-obosit de această tensiune. Și ce face el atunci? Încearcă să se salveze singur. Cum? Mutându-și atenția spre o frică reală- șerpi, păianjeni, înălțime etc. De ce? Pentru că o frică reală poate fi mult mai ușor înlăturată- de ex îndeplinind acțiuni de evitare, de prudență sporită, pastile etc. Omului se gândește "Hmmm, mă țin mai departe de păianjeni și totul va fi bine"

Nu va fi bine, pentru că o fobie trece în altă fobie, în gânduri obsesive, verificări dacă fierul de călcat e stins și alte gânduri distructive.

Deseori fobia își urmărește victima și în vis.
Atunci cea mai bună metodă e introspecția și analiza evenimentelor din ultima perioadă. Ce te-a deranjat în ultimele zile, ți-au apărut în vis sub forma fricii tale.

E ca și cum creierul ar înlocui o frică cu alta- pt că așa a fost învățat. "Nu putem rezolva x? Hai să rezolvăm Y. Ce contează unde am ajuns, importantă e senzația de eliberare, de un control aparent."

Dar contează.
Conflictul interior nu pleacă nicăeri. Rămâne aici formându-și prieteni- atacuri de panică, dureri de cap, gastrite, imunitate scăzută, cancer- tot ansamblul de boli existene care apropo și ele au același mecanism de formare relatat mai sus.

Deseori omul zice

"La ce bun să-mi "tratez" fobia dacă ea nu mă încurcă la nimic? Eu mai bine evit întâlnirea cu stimulul iritant. E simplu".

Vă dați seama ce anume de fapt evită persoana în cauză.

Acest mecanism să-l numim- Fobia ca refugiu, poate apărea independent sau în combinație cu cel de-al 2-lea cunoscut pentru mine Fobia ca Dorință.

Cum apare fobia ca dorință?

Fiecare frică este o dorință

Ți-e frică de singurătate? Vreai pe cineva alături, vreai atenție.
Ți-e frică de păianjeni- Vrei apărare, vrei să te simți copil și cineva să te ocrotească.
Ți-e frică de oameni? Vrei apreciere din partea lor, dragostea lor.

Să nu uităm și de beneficiul secundar- ce primești tu când îți activezi fobia? Siguranță? Senzația de ocrotire? Compătimire de la alți oameni? Atenție?

Vă amintiți de copiii care conștient sau inconștient își manipulează părinții:
Mami mi-i frică să merg singur la culcare- mami merge și-i acordă atenția mult dorită. Mami mă doare burta- bine fiule, azi poți să stai acasă. Da da. Ne întoarcem din nou la ideea că  fricile și durerile fiziologice iau naștere în același punct.

Sau să nu uităm și de unii părinți care își inventează tot soiul de boli și fobii,  pentru a primi atenția copiilor, și a-i ține mai aproape de casă lângă fusta mamei.

Soluția!

Conștientizarea.

Conștienizați care e dorința voastră adevărată. Conștiențizați care-s gândurile neplăcute, care conflictul interior de care fugiți.
Oferiți-le dreptul să existe. Vorbiți-le deschis. Cu sine. Cu cei din jur. Căutați satisfacerea dorințelor de sinestătător. Cereți ajutor în mod deschis și sincer, faceți meditații, iubiți-vă, trăiți momentul.

Frica e prietenul nostru, care încearcă să ne spună ceva, să ne ajute. Ea ne ține vii.
Nu faceți din ea dușman, și ea va juca după regulile voastre.

Eram odată la stilizare sprâncene.

Și cum e de obicei la saloane, se adunaseră  acolo mai multe fete, (femei/fete, ca nu mai văd mare diferență).
Sinceră să fiu, nici-odată nu mi-au plăcut astfel de șezători. De obicei stau calm într-un colț și aștept să-mi vină rândul la tortură (femeile știu ce înseamnă pensat). Nu-s sexistă și nu-mi plac discriminările, rasismu etc, dar astfel de adunări din mai multe femei străine strânse la un loc, nici-odată nu mi-au plăcut. Lipsă de discuții constructive, doar egouri, laudă, vorbesc una peste alta ca niște gâște. Nuștiu cum e la bărbați și nici nu mă apuc să aflu)).

În fine. Ajunsese tema la copii și una din doamne își revărsa activ peste noi grijile în legătură cu „băiețelul” ei de 9 ani.
Redau de la persoana I.

"- Ohhh..eu tare vroiam fetiță. Cu fetele e mai înteresant..Băiețeii după 7 ani nu-ți mai zic secretele, nu mai vor să facă baie cu tine( “adică până la 7 ani vroia?!!”). Să știți, de-ați ști cât de mult îmi fac griji de prima experiență de amor a fiului meu. Eu visez ca ea să aibă loc cu o femeie matură, cu experiență.. și eu o să am grijă de asta. Să fie una care să-l învețe multe, nu una urîtă și prostuță care nu poate nimic”

După asta eu probabil am intrat într-o stare de transă pentru că nu mai auzeam nimic.
Adică tu femeie ai de gând să controlezi cu cine a să și-o tragă prima dată fiul tău? Adică tu la 6 ani mai faci baie cu fiul tău care deja știe ce e asta o femeie, ce are ea "acolo" și se întreabă probabil zi și noapte pentru ce-s toate ciudățeniile astea?

Și după asta femeile se plâng că bărbați adevărați nu mai există. Păi voi singuri îi faceți așa!!!!!

Memorizați odată și pentru totdeauna- ca să crești un bărbat adevărat trebuie să te comporți ca cu un bărbat, un bărbat străin, care nu e al vostru.
Voi aveți deja bărbatul vostru. Ocupați-vă de el. Iar dacă nu-i, căutați-vă altu.
De la 2 ani nici-un fel de dezbrăcat în fața lor, nici-un fel de sân, nici-un fel de baie împreună doamne sfinte.
Citind o gramadă de carți, informații, forumuri despre educație și psihologie, am întâlnit multe. Dar în realitate nici-odată n-am auzit astfel de prostii.
La un moment dat mi s-o făcut pielea găină. Bietul băiat, nici nu-și dă seama că cel mai probabil femeia cu care va trăi tot restul vieții, e mama lui. Pentru că de cele mai multe ori așa și se întâmplă.
În schimb mămica e “fericită” și face incest moral zi de zi.

Trăiți-vă viața voastră, nu și pe a copiilor voștri. Pentru asta i-ați făcut - să ajutați un suflet să-și urmeze drumul și să cunoască minunile vieții pe pămînt. Nu voi s-o faceți asta pentru el.

Manipularea psihologică este o metodă de a primi ceea ce dorești fără să observe mediul înconjurător, influențând percepția sau comportamentul celorlalți cu ajutorul unor tactici ascunse și abuzive. Manipulatorul își urmărește scopurile personale, provocând senzația de vină, rușine și frică, aducând un impact zonei de confort celorlalți.

Cele mai dese ori, fixarea acestor emoții au loc din primii ani de viață conștientă, și anume din copilărie. Când copilul nu vrea să-și strângă jucăriile ce aude de la părinți? “Uite ce dezordonat ești!”- respectiv la copil se fomează emoția rușinii. Dacă nu vrea să fie ascultător părintele zice că va veni nenea rău, va merge la nenea doctor, și atunci primim emoția fricii. Și multe alte exemple.

Cu cât mai des părinții folosesc așa metode de educare, cu atât sentimentul vinovăției, inferioriății și alte complexe formează rădăcini în conștientul copilului. Ele sunt purtate de-a lungul anilor fiind trezite de fiecare dată când se ivește vre-o situație prielnică pentru manifestarea lor.

De ce unele persoane decid să apeleze la manipulare în loc să-și exprime direct nevoile? Pentru că nu vor să ducă responsabilitatea pentru dorințele lor. Este plăcut când inițiativa de a ajuta și a oferi ceva vine de la cei din jur, și nu tu ești persoana care cere. Egoul vrea să arate bine în ochii săi și celorlalți, vrea să primească totul ușor, fără efort și să nu fie dator nimănui cu nimic.
Cât de neplăcut ar fi asta dar chiar prietenii sau familia pot fi principalii manipulatori în viața voastră. Nu toți au intenții rele. Unii pur și simplu nu sunt obișnuiți să-și urmărească propriile gânduri. Mai simplu spus, ei sunt învățați să trăiască și să primească totul manipulând alți oameni, și de obicei nu văd nimic rău în asta.

Dar este și altă categorie de oameni care cunoscând bine cum funcționează acest sistem, aplică tehnici de manipulare sistematic și conștient. Din aceștia fac parte marketologii și oamenii de afaceri. De ce o fac? Din simplul motiv că altfel voi nu veți cumpăra produsele lor.

Într-un fel sau altul este bine să recunoaștem și să nu cădem pradă în astfel de situații.

Care pot fi ele?

1. Poate aveți prin cunoscuți pe cineva care mereu vă face cadouri, sau vă oferă ajutor chiar dacă nu cereți. Este posibil ca această persoană să vă țină în cârlig pentru eventualele necesități personale. Într-o zi vă puteți trezi cu rugăminte să-i luați copilul de la grădiniță, să împrumutați bani, mașina pe câteva zile și alte chestii neobișnuite pentru care nu erați pregătit, dar și să refuzați nu aveți curajul.
2. Manipulator în companie- Mai des bărbații se folosesc de această tehnică când sunt la o serată cu mai multi oameni. Pentru a atrage toată atenția asupra propriei persoane în această seară, ei îs foarte interesați de toate necesitățile participanților, și le poate promite la mulți susținere și încurajare pe viitor. De exemplu cuiva îi zice că-l va ajuta cu găsirea unui loc de muncă, cuiva că are medici cunoscuți foarte buni. Astfel el cumpără atenția de care sunt flatați atât de mult. Uneori ei își îndeplinesc promisiunile dar cel mai des nu.
3. Mamele, soțiile, femeile. De ce femeile? Sexul frumos este mai slab fizic decâ sexul masculin, de asta el caută să compenseze acest fapt prin alte metode de convingere ascunse. Mamele apelează la sănătatea și vârsta lor “fiica mea, te rog nu mă întrista pentru că mă va durea inima, mi se va ridica tensiunea” etc. Ce fac ele în așa mod? Apasă pe sentimentul vinovației copilului. Soțiile cel mai des implică copiii, iar unele manipulează chiar și cu actul sexual. “Dacă tu vei face așa, copiii vor plânge și vor avea nevoie de psiholog. Sau dacă nu vrei să faci cum vreau eu, o lună fără sex.” Desigur sunt niște manipulări destul de evidente, dar asta nu înseamnă că ele nu au loc să fie.
4. Mesaje duble. Mesajele duble sunt atunci când cuvintele manipulatorului sunt în dezacord cu emoțiile lui. De exemplu “Hai hai, dute afară, dute afară. Vom vedea cât de bine îți va fi acolo.” Pe de o parte mama îți dă voie să mergi afară, dar pe de alta tonalitatea ei, destul de evident transmite mesajul nemulțumirii. Sau de exemplu mama zice lacrimi și un ton plângăreț “Nu fiica mea, nu veni în ospeție, vei veni când poți”. Cuvintele sunt “nu veni”, iar emoția este “vino”.
5. Pendulul dragostei- când persoana face un pas în întâmpinare, un pas într-o parte. Întâi îți dă toată dragostea, apoi fără motive serioase îți arată toată nemulțumirea, și în cele mai rele cazuri aplică și tehnica boicotării. Pendulul dragostei este întâlnit atât la femei, cât și la bărbați. Chiar și multe mame apelează la el. Pentru ași atinge scopurile personale pot ignora persoana iubită sau copilul. Ce gânduri are persoana de pe cealaltă baricadă? “Ieri mă iubeau, astăzi nu mă mai iubesc, ieri eram foarte dorit, astăzi deja sunt foarte rău pentru el”. Trezesc sentimentul fricii arzătoare de a fi abandonat și respins. Se crează un pendul care împinge brusc omul de la emoții plăcute la emoțiile cele mai frustrante, a fi respins, vinovat, nedorit.
6. Marketing, religia, cerșetorii. Această categorie manipulează cel mai abuziv din toate enumerate mai sus. Ea are un impact nu doar asupra emoțiilor sufltetești și complexelor,dar și asupra celor 5 simțuri de bază ale omului- văz, auz, miros, gust şi cel tactil.  Marketologii, religia mereu tind să vă atragă atenția prin mirosuri puternice, imagini atrăgătoare, expresive, panouri colorate. La magazine, consulțanții vă oferă degustări, probări, șamd. Luminile, culorile, chiar și muzica sunt îndreptate spe a influența percepția omului, și al dispune să consume și să cumpere cât mai mult, să doneze bani, să participe în activități religioase, să i se trezească sentimentul vinovăției și a fricii. Are loc o presare continuă. Atunci când donați bani cerșetorilor, de fapt susțineți activ această piață, și îmbogățiți oamenii care stau în spatele acestei afaceri. Cu ce scop dați banii? Pentru a scăpa de senzația de discomfort creată de înfățișarea acestor vagabonzi. Înțelegeți ideea? Majoritaea cerșetorilor intenționat se îmbracă cât mai murdar, cât mai nevoiaș, cu scopul de a trezi în oameni dorința de se simți importanți, buni atunci când ajuți pe cineva ce se află într-o situație grea. Dacă ați obișnuit să donați cerșetorilor, încercați data viitoare să treceți pe lângă ei fără să le dați nimic. Veți vedea cum crește în voi sentimentul vinovăției pentru așa numita indiferența față de ei.  Mai mult ca asta. În cazul când nu conștientizați această vină, dar ea neapărat va fi, subconștientul nesuportând-o și dorind să o anihileze, va crea situații pentru a  da sentimentul de pedepsire omului. Cum? Atunci când omul se împiedică, se lovește de ceva sau se întâmplă careva situații imprevizibile și neplăcute. Omul în așa cazuri gândește- “Iată n-am dat bani, dumnezeul m-a pedepsit. NU. Nu Dumnezeu v-a pedepsit, dar subconștientul a dorit să scape de acest sentiment și a găsit confirmare atunci când s-a întâmplat ceva neplăcut. Încercați să urmăriți data viitoare cauza efect, și să găsiți ca urmare a ce s-a întâmplat careva neplăcere.

În următorul articol vom discuta cum să nu facem față acestor situații, și să ieșim învingători din ele.

Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Manipulare_psihologică
https://cristeastefan56.wixsite.com/schimbalumea/single-post/2017/10/18/Cum-să-tratezi-un-manipulator
https://www.youtube.com/watch?v=wtO6FtXleFE&list=PLvcGCX3G3LN4HuNg7hN24O2Yc-b11ca0o&index=2&frags=pl%2Cwn

În acest link am identificat cum să depistăm aceste categorii de persoane, și tehnicile lor. Haideți să discutăm cum am putea să le facem față, și să nu cădem pradă în capcanele lor.

1. Pentru început să fim responsabili pentru deciziile proprii și să nu ne fie frică să refuzăm. “Da mama se poate supăra pe mine dacă eu n-o să vin la ea de sărbăori. Da iubita mea mă poate refuza dacă nu voi face ceva ce dorește ea. Da pot fi singură dacă prietena nu va dori să comunice cu mine, îmi va fi neplăcut dar voi lucra cu acest sentiment. Da voi simți disconfort și vinovăție dacă nu voi da bani cerșetorului, dar voi analiza aceste emoții, și ele vor trece curând.
2. Luați totală responsabilitate asupra emoțiilor și consecințelor faptelor voastre. Nu le respingeți, și nu le tratați ca pe ceva insuportabil sau care nu are dreptul la existență. Doar atitudinea voastră față de ele contează. Și cu cât mai mult veți conștientiza ce simțiți și ce să faceți cu asta, cu atât mai mult veți avea controlul în mâinile voastre. Spune-ți-vă “Eu singur le voi putea înrunta pe toate”
3. Următorul pas este descompunerea. Descompuneți toată situția în mici detalii. Puneți-vă întrebările- “Ce se întâmplă acum? Ce vreau să fac eu? Care sunt adevăratele motive pentru care eu vreau să fac asta, sau persoana dată îmi cere ceva” De exemplu un consultant vă oferă să mirosiți un parfum, este foare amabil și mai apoi vă întreabă dacă doriți să cumpărați ceva. Ce simțiți acum? Simțiți parcă o datorie, o obligație, și o adiere de vină dacă îi refuzați oferta. Spuneți-vă în gând “ Așa, el a fost amabil, mi-a oferit atenție, acuma eu nu am nevoie de nimic, și nici bani nu am dar pentru a mă simți bine vreau să-i întorc datoria în defavoarea mea. Dacă eu voi face ce vrea el doar pentru a-mi hrăni această nevoie, îmi va părea rău pentru că voi irosi bani aiurea, și voi rămâne cu un sentiment neplăcut pentru cumpărăturile făcute impulsiv. Am înțeles ce se întâmplă”.
4. Claritate.  Clarificați-vă cu manipulatorii. Reformulați mesajele lor cu cuvintele voastre- “Îmi dai toate astea gratis, sau trebuie să-ți dau ceva înapoi? Adică tu vreai de la mine eu să fac asta și asta? Dacă îmi vorbești cu așa ton înseamnă că vreai ca eu să vin? Înseamnă că nu-mi dai voie eu să ies afară da?”  Ca regulă, manipulatorii nu au altă soluție decât să ieie responsabilitatea și să-și expună direct dorințele, să analizeze mai bine ce mesaje transmit și care pot fi consecințele.  Faceți totul transparent.
5. Scanați starea fizică. Observați ce se întâmplă în organism. Dacă simțiți dureri de burtă, vomă, amețeli, fiți sigur, aveți în față un manipulator. Organismul îi detectează foare repede.  Faceți un pas într-o parte și nu vă implicați în acest joc distructiv. Puteți să plecați, să refuzați, să spuneți că aveți nevoie să vă gândiți orice. Nu pierdeți timpul și nu vă expuneți prea mult la astfel de energii negative care aduc daună atât morală cât și fizică.

Da! Este o muncă sistematică, și poate să nu vă reușească chiar din prima încercare. Dar cu informații și conștiința trează schimbările nu se vor aștepta prea mult.

Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Manipulare_psihologică
https://cristeastefan56.wixsite.com/schimbalumea/single-post/2017/10/18/Cum-să-tratezi-un-manipulator
https://www.youtube.com/watch?v=wtO6FtXleFE&list=PLvcGCX3G3LN4HuNg7hN24O2Yc-b11ca0o&index=2&frags=pl%2Cwn

Sunt persoane care ar prefera să-și trăiască o viață total lipsită de conflicte.

E posibil oare asta? -Nu
Este nevoie de conflicte în viața noastra? -Da!

Să începem cu faptul că conflictele sunt de două tipuri - reale și inventate.

Un conflict real apare atunci când două interese se bat cap în cap. Soluţionarea unui astfel de conflict este orientată spre obţinerea unui anumit rezultat – înlăturarea divergenţelor.
Atunci când doriți să schimbați ceva ce nu vă mai satisface în viața de zi cu zi, la muncă, activități sociale veți fi nevoit să intrați în conflict cu cineva. Dar vorbim despre un conflict constructiv.

Un conflict inventat implică complexe personale, descărcarea emoțiilor negative, manipulare. Astfel de conflicte nu au ca scop soluționarea conflictului propriu-zis, ci doar satisfacerea nevoilor emoționale, dorința de a jigni, de a umili.

Astăzi vom discuta doar despre conflictele reale, deoarece conflictele inventate necesită autoanaliză personală de sinestător, sau cu ajutorul unei persoane terțe, cel mai recomandat fiind un specialist în domeniu, un psiholog de exemplu.

Mulți oameni preferă să evite conflictele pentru a continua să fie într-o lumină favorabilă pentru sine, în ochii altor persoane, cu prețul propriilor frustrări și a dorințelor neîmplinite.

!!! Rețineți !!!
Dacă doriți să schimbați condițiile care deja nu vă mai plac, să mergeți în sus pe scara carierei, să fiți auziți de partener, prieten, părinte, cu care aveți neînțelegeri, va fi nevoie să vă implicați într-un conflict, dar unul constructiv.

La ce trebuie să atragem atenția înainte de a intra într-un conflict?

1. Mai întâi, notați pe foaie o listă cu scopuri clare, ce ați vrea să obțineți din această discuție.

2. Deseori când are loc un conflict, careva din persoane își pierde controlul asupra emoțiilor, și ori devine foare agitat, ori din contra se blochează și nu mai poate scoate nici-un cuvânt.

Există o regulă importantă- CEL ce-și pierde controlul emoțiilor- este păgubașul.
De ce? În primul și în primul rând prin dauna morală proprie- consum de energie, slăbirea sistemului nervos, dureri de cap. Pe lângă asta are loc pierderea autorității, antenției interlocutorului, a timpului personal, a capacității de convingere etc

   Deci avem nevoie să nu ne identificăm cu emoțiile noastre negative dar să le dizolvăm. Cum o facem? Prin metoda “Conștientizarea și Un pas într-o pare”. 

Metoda “Conștientizarea și un Pas într-o parte”

• Atunci când simțiți valul emoțiilor, luați o pauză pentru a răspunde la careva întrebări. "Ce simt eu acum? Ce emoții am? În care parte a corpului se află ele? Ce reacție am la aceste emoții?"

Încercați să observați ce culoare la ochi are persoana din fața voastră, ce formă are la nas? Ce culoare are la păr? E sur? E blond? În ce e îmbrăcat? Ce haine are? Ce culori prevalează în îmbrăcămintea sa.
În așa fel, noi mutăm focusul de la ceea ce ne spune interlocutorul la vorbitorul propriu zis.

Acest procedeu vă oferă timp să vă calmați, să vă restabiliți respirația uniformă și să opriți vârtejul emoțiilor propii.

• Apoi puneți-vă întrebarea “Oare ce familie a avut acest om, oare ce copilărie?” Astfel veți vedea în acest om deja nu un matur, ci un copil mic care a îmbătânit. Asta vă va schimba atitudinea față de cuvintele lui.
  Întrebați-văce simte acest copil? Ce scop are el? Ce stă în spatele cuvintelor lui?

Ce-mi dă această metodă? Putere!
Îmi oferă acces la resursele personale, la experiența acumulată, la capacitățile și calmul unui adult.

Un alt moment important ce apare în urma acestei pauze- îi permitem interlocuitorului să vorbească tot ce are pe suflet.

• Lăsați-l să scoată din el absolut tot. Cu cât mai mult se va elibera de toate cuvinele care-i inundă creierul, cu atât el va fi mai dispus să vă asculte pe dumneavoastră. În tot aces timp fiți în poziția observatorului, care analizează vorbitorul fără a fi participant activ în discuție.

• După ce persoana se va opri mulțumită că a avut ocazia să “se descarce”., spunem nișe fraze importante. “Eu te-am auscultat, eu te-am auzit. Eu am înțeles ce ai în vedere”. Acum în propoziții mai scurte spune-ți exact ceeea ce el a spus. Astfel noi îi arătăm persoanei că într-adevăr am ascultat atent câne el a vorbi.

• Acum când interlocutorul este gata să vă asculte, d-voastră începeți a vorbi cu fraza “Acum te rog să mă uzi și tu pe mine”. E important să pronunțăm anume acest cuvânt- “Te rog să mă auzi”. Este o comandă simplă care orice creier este capabil să o prelucreze și să o aplice fără să renunțe la propriile emoții și interese.

• Vorbim clar, concis, cu ton ÎNCET. Nici într-un caz nu ridicați tonul. Cu cît mai mult o să ridicați tonul, cu atât mai puțin vă vor percepe oamenii.

• IMPORTANT! Toate cerințele le trecem prin noi. Aplicăm tehnica “ EU- mesaj”-nu folosiți cuvintele “tu trebuie așa, tu ești așa etc, dar “EU vrea, MIE mi-ar plăcea, eu simt”. Astfel persoana aude nu că el este rău, și problema este doar în el, dar voi aveți nevoie de ajutor, și poblema e în voi. Nimeni nu vrea să renunțe la propria identitate, dar fiecărui îi place să se simtă important.

Mai sus am spus că există conflicte reale și inventate. Le mai putem spune deschise și închise. Deschise sunt cele care vizează soluționearea unei neînțelegeri, cele închise ascund de fapt adevăratele motive a celui ce început conflictul.
Prin metoda observatoului, avem șansa de a vedea motiv conflictului, pentru că atunci când ești furtuna emoțiilor, e greu să înțelegi ce se întâmplă, de ce ești atacat, ce dorește persoana când începe o discuție mai aprinsă, uneori chiar amenințătoare.

Practicați metoda. Analizați filmele psihologice. La fel ar fi utile și diferite reality show. Acolo se observă bine deosebirea dintre tipurile de conflicte.
Priviți profund.
Nu pierdeți timpul pe discursuri fără sens.

Învățați să intrați corect într-un conflict real, și să ieșiți cît mai repede din cel inventat.

referințe:

http://www.umfcv.ro/ccop-evitarea-conflictului-sau-angajarea-in-conflict
http://amicel.cnpac.org.md/pentru-copii/conflictul-cauzele-si-solutionarea-acestuia
http://www.umfcv.ro/conflictul
https://ro.wikipedia.org/wiki/Conflict
https://www.myoutube.com/watch?v=Pn_ybJjvYsk&list=PLvcGCX3G3LN4HuNg7hN24O2Yc-b11ca0o