Atitude e todo

Sarcina pentru o femeie nu e doar un instinct de reproducere, o datorie față de soț, părinți, societate sau planetă. Este o metamorfoză pentru dezvăluirea femenității, o ocazie de maturitate psihologică, o etapă importantă pentru manifestarea întregului potențial femenin dăruit de natură și construit cap picioare cu cea mai bună precizie.

Deși îmi doream sarcina de mai mult timp, recunosc că oricum îmi era frică. Îmi era frică de schimbări, și în primul rând de faptul că organismul meu nu le va face față. Nu eram încrezută în el. Acum când privesc în spate îmi este rușine. Acest trup atâtea ori s-a vindecat singur pe el, m-a salvat de la boli nedorite, a putut prelucra și filtra o sumedenie de substanțe rele- mâncare nesănătoasă, alcool și gânduri toxice. Iar cele puține ori când a făcut-o cu un ritm mai lent, m-a făcut să-l cred slab și trădant pentru egoul meu omenesc. Am învățat de mici copii să mutăm responsabilitatea pe altcineva- te lovești de pat- batem patul, te întristezi pentru că nu-ți sunt realizate așteptările #multpreaînalte e vinovat soțul, ești bolnav- a scăzut imunitatea.

Păi și atunci TU ce faci? Nimic?
Cum nimic? Eu fac tot ce e bine. Ce e rău faci tu el,ea altcineva numai nu eu.

Mai sunt și vorbele celor din jur- Ești slabă, ești prea mică, te va lua vântul, probabil nu ai vitamine destule, un corp puternic are nevoie de grăsime, oare te îmbraci de la lumea copiilor? Asta e ceea ce auzeam eu.

Astăzi, cu orice ocazie îmi cer scuze și-i mulțumesc corpului meu pentru cât de puternic este, și cât de proastă am fost eu pentru că-i întorceam spatele, și mă supăram pe el atunci când vroia să-mi zică ceva.

Corpul nostru e mult mai puternic decât credem. E atât de flexibil și se adaptează atât de ușor noilor provocări, încât nici nu observăm asta. El știe ce să facă, trebuie doar să-l lăsăm liber, fără să-l controlăm sau să-l forțăm cu dubii și frici neîntemeiate.

Da sunt și momente mai grele, mai frustrante, care îți arată încă odată că nu totul depinde de tine, și că nu tu ești Dumnezeu pe pământ. Dar cine a zis că viața constă doar din zile însorite? Atunci când ești în armonie cu mintea ta, cu trupul tău, nu grăbești, nu te opui, toate vin de la sine. Viața e așa cum este. Ceea ce vi se pare mai neplăcut acum, e trecător și asta, și probabil că dacă ați rămâne fără, v-ați plânge și din acest motiv.

Trebuie să realizăm că universul ne aude. Iar în cazul sarcinii ne aude și bebelușul. Ceea ce gândești tu gândește și el, ceea ce simți tu simte și el. Hormonii și toate procesele fiziologice la fel sunt direct influențate de ceea ce se petrece în conștientul și subconștientul tău.

Nu putem fugi de emoțiile negative. Și nici nu trebuie. Ele tot au dreptul la existență, dar totuși care din ele au măcar o mini bază argumentată, și care sunt născute de egoul bolnav, de mintea dormitată și absentă de zi cu zi?

Cât e de adevărată zicala- o minte sănătoasă într-un corp sănătos.
E un drum lung. Dar se merită!